"Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului " numai pentru infractorii tigani care fac pe victimele nevinovate.

"Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului " numai pentru infractorii tigani care fac pe victimele nevinovate.

Astazi voiam sa scriu inca un articol infierand faptul ca derbedeii, au pus mana pe putere si fac ce vor cu noi. Dar m-a indignat luarile de pozitie interne si internationale, fata de condamnarea nationalistilor francezi, care se fac ca ameninta tiganii.
Tiganii nu au limite si merg pana la a  tara in mocirla chiar si organele de forta, care au principala sarcina de a proteja integritatea si linistea cetatenilor impotriva lor, care au in gena scandalul(Steinhardt).
Eu dau exemplul meu si cel de la Ploiesti. Dar nu vreau sa nu spun raspicat ca poporul francez este vinovat, cu al lor slogan :"libertate, egalitate, fraternitate", atunci cand s-au  scapat fraiele (1789).
S-a ajuns pana acolo, cand liderii Revolutiei Franceze au alunecat in a pune bazele comunismului (acest cuvant este cam fortat dar, nu am gasit altul pentru ca, social-democrati este anemic), dar societatea s-a redresat si au decapitat liderii in frunte cu Robespierre.
Noi romanii am fost si suntem amenintati ca, daca nu ne faceam slugile tiganilor nu vom intra in UE, sau acum ca ne vor scoate din UE de urechi, de parca  noi nu am fi fost aici de mii de ani, cand celtii umblau in piei de animale si faceau focul frecand bete uscate (nu manganul, manganul il freaca acum contemporanii care, sunt urmasii lor :))).
Politia Ploiesti, a ajuns in situatia maidanezilor batuti, care vin lingand mana tiganilor care i-au batut. Politia Ploiesti sa isi exercite obligatiile date de comunitate.
Nationalistilor francezi cam slabuti la capitolul acesta (combaterea infractiunii tiganesti), au obligatia de a impune reglementarea legilor pentru protectia lor, fata de acesti infractori de dinainte de a se naste, sa fie darji in opiniile si actiunile lor, asta le urez si le doresc. Sa nu devina nevertebrate ca, autoritatile din Ploiesti Romania. La toate apelurile mele este liniste totala.
Putina istorie pentru aducerea aminte.
A treia stare (multimea  furioasa, adica pulimea)a pornit Revolutia. Cum am fi noi cei multi si manipulati, dar inca nu am devenit furiosi. Vedeti ce au facut cand le-a explodat furia in cap, au intors istoria pe dos si era cat pe aci sa nu se mai opreasca, noroc cu mintile luminate de atunci.

Teroarea iacobină (5 septembrie 1793 – 28 iulie 1794),, cunoscută de asemenea doar ca Teroarea (conform originalului franceză la Terreur), este perioada revoluței francezecare a culminat cu dictatura lui Robespierre, care își eliminase foștii camarazi de luptă, și cu instituirea Comitetului Salvării Publice. S-a terminat odată cu încetarea puterii Directoratului după executarea lui Robespierre, marcând sfârșitul Revoluției franceze.

Perioada, cea mai violentă din timpul Revoluției franceze, a fost pornită de conflictul mereu mocnit dintre girondini și iacobini, fiind marcată de executarea în masă a "dușmanilor revoluției." Deși numere exacte nu sunt cunoscute, numărul celor executați fusese de ordinul a zeci de mii la nivelul întregii țări, dintre care 16.594 per total (și 2.639 doar în Paris) au fost ghilotinați, și un alt număr de circa 25.000 au fost uciși în execuții sumare de-a lungul Franței.

Ghilotina (cunoscută și sub numele de "Briciul național") devenise simbolul cauzei revoluției, datorată unui șir se execuții publice, regele Louis al XVI-lea, Marie Antoinette, Girondinii, Philippe Égalité (de fapt, Louis Philippe II, Duce de Orléans) și Madame Roland, precum și mulți alții, printre care se poate număra și chimistul și savantul Antoine Lavoisier.

Foto: Asaltul asupra Bastiliei, inceputul revolutiei.

Primul an al Revoluției a văzut membrii celei de-a treia stări preluând controlul, asaltul asupra Bastiliei în iulie, aprobarea Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului în luna august și un marș al femeilor către Versailles care a forțat curtea regală să plece la Paris, în octombrie. Un eveniment central al primei etape a fost desființarea feudalismului, taxelor, instanțelor și privilegiilor feudale la 4 august 1789. Următoarea etapă a fost dominată de lupte pentru aplicarea reformelor majore.